sofisticare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOFISTICÁRE, sofisticări, s. f. Acțiunea de
a sofistica și rezultatul ei; rafinament căutat, artificial, prețios. –
V. sofistica.sofisticare (Dicționar de neologisme, 1986)SOFISTICÁRE s.f. (
Liv.) Acțiunea de a sofistica și rezultatul ei. [<
sofistica].
sofisticare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sofisticáre s. f.,
g.-d. art. sofisticắrii; pl. sofisticắrisofisticare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SOFISTICÁRE, sofisticări, s. f. Acțiunea de
a sofistica și rezultatul ei; rafinament căutat, artificial, prețios. —
V. sofistica.