sofisticărie - explicat in DEX

sofisticărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SOFISTICĂRÍE, sofisticării, s. f. (Fam.) Faptul de a uza (și de a abuza) de sofisme; argumentație, afirmație plină de sofisme, falsă. – Din fr. sophistiquerie.

sofisticărie (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
sofisticărie, sofisticării s. f. lucru sofisticat

sofisticărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sofisticăríe (fam.) s. f., art. sofisticăria, g.-d. art. sofisticăriei; pl. sofisticăríi, art. sofisticăríile

sofisticărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sofisticărie f. subtilitate excesivă în discursuri sau raționamente.

sofisticărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SOFISTICĂRÍE, sofisticării, s. f. (Fam.) Faptul de a uza (și de a abuza) de sofisme; argumentație, afirmație plină de sofisme, falsă. — Din fr. sophistiquerie.