sofism - explicat in DEX

sofism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SOFÍSM, sofisme, s. n. Silogism sau raționament corect din punct de vedere formal, dar greșit din punct de vedere al conținutului (fiind bazat pe un echivoc, pe utilizarea aspectelor neesențiale ale fenomenelor etc.), adesea folosit pentru a induce în eroare; p. gener. argument, afirmație etc. false. – Din fr. sophisme, lat. sophisma.

sofism (Dicționar de neologisme, 1986)
SOFÍSM s.n. Raționament fals din punctul de vedere al conținutului, dar aparent corect din punct de vedere formal, folosit în scopul de a induce în eroare. [< fr. sophisme, cf. gr. sophisma].

sofism (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SOFÍSM s. n. raționament aparent corect, dar în fond incorect, construit astfel în scopul de a induce în eroare. (< fr. sophisme, lat. sophisma)

sofism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sofísm s. n., pl. sofísme

sofism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sofism n. raționament fals dar având aparența adevărului.

sofism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SOFÍSM, sofisme, s. n. Silogism sau raționament corect din punct de vedere formal, dar greșit din punctul de vedere al conținutului (fiind bazat pe un echivoc, pe utilizarea aspectelor neesențiale ale fenomenelor etc.), adesea folosit pentru a induce în eroare; p. gener. argument, afirmație etc. false. — Din fr. sophisme, lat. sophisma.