singularizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SINGULARIZÁRE s. f. Faptul de
a se singulariza. –
V. singulariza.singularizare (Dicționar de neologisme, 1986)SINGULARIZÁRE s.f. Faptul de a (se) singulariza. [<
singulariza].
singularizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SINGULARIZÁRE s. f. Faptul de
a se singulariza. —
V. singulariza.