singularitate - explicat in DEX

singularitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SINGULARITÁTE s. f. (Rar) Calitatea de a fi singular; p. ext. ciudățenie, bizarerie. – Din fr. singularité, lat. singularitas, -atis.

singularitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SINGULARITÁTE s. f. însușirea a ceea ce este singular; unicitate. (p. ext.) bizarerie, ciudățenie. (< fr. singularité, lat. singularitas)

singularitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
singularitáte (rar) s. f., g.-d. art. singularitắții

singularitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*singularitate f. (lat. singuláritas, -átis). Caracteru de a fi singular: singularitatea uneĭ păreri, unuĭ caz, unuĭ om, uneĭ purtărĭ.

singularitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SINGULARITÁTE s. f. (Rar) Calitatea de a fi singular; p. ext. ciudățenie, bizarerie. — Din fr. singularité, lat. singularitas, -atis.