singulariza - explicat in DEX

singulariza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SINGULARIZÁ, singularizez, vb. I. Tranz. și refl. A scoate sau a ieși în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge printr-o trăsătură puțin obișnuită, ieșită din comun. – Din fr. singulariser.

singulariza (Dicționar de neologisme, 1986)
SINGULARIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) pune, a scoate în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge. [Cf. fr. singulariser].

singulariza (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SINGULARIZÁ vb. tr., refl. a (se) evidenția; a (se) deosebi, a (se) distinge. (< fr. singulariser)

singulariza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
singularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 singularizeáză

singulariza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SINGULARIZÁ, singularizez, vb. I. Tranz. și refl. A scoate sau a ieși în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge printr-o trăsătură puțin obișnuită, ieșită din comun. — Din fr. singulariser.