simit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIMÍT, simiți, s. m. Un fel de covrig turtit făcut din cocă mai moale decât a covrigilor obișnuiți, presărat cu semințe de susan. – Din
tc. simit.simit (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)simít (-ți), s. m. – Un fel de covrig. –
Mr. simită, megl. simit. Tc. (
arab.)
simit (Roesler 602; Eguilaz 23; Șeineanu, II, 322; Lokotsch 1814; Ronzevalle 102),
cf. ngr. σιμίτι,
alb.,
bg.,
sb. simit, sp. acemite. –
Der. simigiu (
mr. simigi),
s. m. (persoană care face simiți), din
tc. simitci, ngr. σιμιτζής,
bg. simidzija; simigerie, s. f. (local unde se fac și se vînd covrigi, plăcinte etc.).
simit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)simít s. m.,
pl. simíțisimit (Dicționaru limbii românești, 1939)simít m. (turc.
simit și
simid, ar.
semit, d. ngr.
semidali, vgr.
semidalis, nișaștea. D. turc. vine ngr.
simiti, bg. sîrb.
simit).
Sud. Un fel de prăjitură populară făcută dintr’un aluat maĭ moale, cam ca cozonacu, dar nu așa de galben, și cu fața lustruită și presărată cu zahăr. Are forma lungăreață și se vindea (pînă la 1916) cu 5 bani bucata. V.
covrig.simit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)simit m. pesmet moale:
să cumpere alviță și simit GHICA. [Turc. SIMIT, covrig].
simit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIMÍT, simiți, s. m. Covrig turtit făcut din cocă mai moale, presărat cu semințe de susan. — Din
tc. simit.