siminic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIMINÍC s. m. v. siminoc.siminic (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)siminíc, s.m. – (bot.) Plantă erbacee cu flori mici, galbene (Helichrysum arenasium). „Pă cel câmp cu siminic” (Papahagi 1925: 259). – Cf. ucr. semenjak (DEX).
siminic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIMINÍC s. m. v. siminoc.