siminichie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIMINICHÍE, siminichii, s. f. Numele a două specii de arbuști mici din familia leguminoaselor, cu flori galbene, ale căror frunze și fructe uscate se întrebuințează ca purgativ și ca diuretic
(Cassia acutifolia și angustifolia); p. restr. (colectiv) frunzele (sau fructele) uscate ale acestei plante. – Din
tc. senameki.siminichie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)siminichíe s. f.,
art. siminichía, g.-d. siminichíi, art. siminichíeisiminichie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIMINICHÍE s. f. Numele a două specii de arbuști mici din familia leguminoaselor, cu flori galbene, ale căror frunze și fructe uscate se folosesc ca purgativ și ca diuretic (
Cassia acutifolia și
angustifolia);
p. restr. (colectiv) frunzele (sau fructele) uscate ale acestei plante. — Din
tc. sinameki.