simfonietă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIMFONIÉTĂ, simfoniete, s. f. Lucrare muzicală orchestrală de dimensiuni reduse care păstrează caracteristicile de gen și de construcție ale simfoniei (
1). [
Pr.:
-ni-e-] – Din
fr. sinfonietta.simfonietă (Dicționar de neologisme, 1986)SIMFONIÉTĂ s.f. Simfonie scurtă sau scrisă pentru o formație instrumentală redusă. [Pron.
-ni-e-. / cf. it.
sinfonietta].
simfonietă (Marele dicționar de neologisme, 2000)SIMFONIÉTĂ s. f. simfonie de proporții reduse. (< it.
sinfonietta)
simfonietă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)simfoniétă (-ni-e-) s. f.,
g.-d. art. simfoniétei; pl. simfoniétesimfonietă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIMFONIÉTĂ, simfoniete, s. f. Simfonie de proporții reduse. [
Pr.: -
ni-e-] — Din
it.
sinfonietta.