simfonism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIMFONÍSM s. n. Totalitatea principiilor care stau la baza creației simfonice și a muzicii instrumentale în general. –
Simfonie +
suf. -ism.simfonism (Dicționar de neologisme, 1986)SIMFONÍSM s.n. Totalitatea principiilor care stau la baza creației simfonice și a muzicii instrumentale în genere. ♦ Concepție care promovează ideea transformării genurilor muzicale într-un domeniu de pură expresie sau virtuozitate. [< fr.
symphonisme].
simfonism (Marele dicționar de neologisme, 2000)SIMFONÍSM s. n. totalitatea principiilor care stau la baza creației simfonice și a muzicii instrumentale în genere. ◊ concepție care promovează ideea transformării genurilor muzicale într-un domeniu. (< fr.
symphonisme)
simfonism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)simfonísm s. n.simfonism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIMFONÍSM s. n. Totalitatea principiilor care stau la baza creației simfonice și a muzicii instrumentale în general. —
Simfonie +
suf. -
ism.