simfonietă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIMFONIÉTĂ, simfoniete, s. f. Lucrare muzicală orchestrală de dimensiuni reduse care păstrează caracteristicile de gen și de construcție ale simfoniei (
1). [
Pr.:
-ni-e-] – Din
fr. sinfonietta.