simfonic - explicat in DEX

simfonic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SIMFÓNIC, -Ă, simfonici, -ce, adj. 1. (Despre creații muzicale) Care aparține simfoniei (1), privitor la simfonie; care are însușirile simfoniei. ♦ (Despre orchestre, formații etc.) Care execută simfonii (1). 2. Fig. Armonios, melodios, plăcut (ca o simfonie 1). – Din fr. symphonique.

simfonic (Dicționar de neologisme, 1986)
SIMFÓNIC, -Ă adj. 1. De simfonie; care are însușirile simfoniei. ◊ Poem simfonic = compoziție instrumentală având un program cu caracter narativ, liric sau dramatic. 2. Armonios, plăcut (ca o simfonie). [< fr. symphonique].

simfonic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SIMFÓNIC, -Ă adj. 1. care aparține simfoniei; cu însușiri de simfonie; o poem ~ (și s. n.) = compoziție instrumentală având un conținut cu caracter narativ, liric sau dramatic. 2. (fig.) armonios, melodios. (< fr. symphonique)

simfonic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
simfónic adj. m., pl. simfónici; f. simfónică, pl. simfónice

simfonic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SIMFÓNIC, -Ă, simfonici, -ce, adj. 1. (Despre creații muzicale) Care aparține simfoniei (1), privitor la simfonie; care are însușirile simfoniei. ♦ (Despre orchestre, formații etc.) Care execută simfonii (1). 2. Fig. Armonios, melodios, plăcut (ca o simfonie 1). — Din fr. symphonique.