silvic - explicat in DEX

silvic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SÍLVIC, -Ă, silvici, -ce, adj. Care aparține pădurii sau silviculturii, privitor la pădure sau la silvicultură; care activează în domeniul silviculturii; forestier. ♦ (Substantivat, m.) Persoană care lucrează în domeniul silviculturii. – Silvă + suf. -ic.

silvic (Dicționar de neologisme, 1986)
SÍLVIC, -Ă adj. Care se referă la păduri, la silvicultură; forestier. [Cf. lat. silva – pădure].

silvic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SÍLVIC, -Ă adj. referitor la păduri, la silvicultură; forestier. (< silvicultură)

silvic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sílvic adj. m., pl. sílvici; f. sílvică, pl. sílvice

silvic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*silvíc, -ă adj. (d. lat. silva, pădure). Relativ la pădurĭ: administrațiunea silvică.

silvic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
silvic a. forestier: inspector silvic.

silvic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SÍLVIC, -Ă, silvici, -ce, adj. Care aparține pădurii sau silviculturii, privitor la pădure sau la silvicultură; care activează în domeniul silviculturii; forestier. ♦ (Substantivat, m.) Persoană care lucrează în domeniul silviculturii. — Silvă + suf. -ic.