silvanit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SILVANÍT s. n. Minereu de aur și de argint, moale, cu luciu metalic, de culoare argintie-cenușie, cristalizat în sistemul monoclinic. – Din
germ. Sylvanit, fr. sylvanite.silvanit (Dicționar de neologisme, 1986)SILVANÍT s.n. Minereu de aur și argint. [Pl.
-te. / < fr.
sylvanite].
silvanit (Marele dicționar de neologisme, 2000)SILVANÍT s. n. telurură naturală de aur și argint. (< germ.
Sylvanit, fr.
sylvanite)
silvanit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)silvanít s. n.silvanit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SILVANÍT s. n. Minereu de aur și de argint, moale, cu luciu metalic, de culoare argintie-cenușie, cristalizat în sistemul monoclinic. — Din
germ. Sylvanit, fr. sylvanite.