silvicol - explicat in DEX

silvicol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SILVÍCOL, -Ă, silvicoli, -e, adj. Care ține de silvicultură, privitor la silvicultură. ♦ (Despre plante) Care crește (mai ales) în pădure. – Din fr. sylvicole.

silvicol (Dicționar de neologisme, 1986)
SILVÍCOL, -Ă adj. Referitor la silvicultură. ♦ (Despre plante sau formații vegetale) Care intră în compoziția pădurilor, care trăiește în păduri. [< fr. sylvicole].

silvicol (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SILVÍCOL, -Ă adj. 1. referitor la silvicultură. 2. (despre plante, animale) care crește, trăiește în păduri. (< fr. sylvicole)

silvicol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
silvícol adj. m., pl. silvícoli; f. silvícolă, pl. silvícole

silvicol (Dicționaru limbii românești, 1939)
*silvicól, -ă adj. (lat silvicola, locuitor al pădurilor. V. agricol). De pădure: animale silvicole. Silvic: regimu silvicol.

silvicol (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SILVÍCOL, -Ă, silvicoli, -e, adj. Care ține de silvicultură, privitor la silvicultură. ♦ (Despre plante) Care crește (mai ales) în pădure. — Din fr. sylvicole.