silvicultor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SILVICULTÓR, -OÁRE, silvicultori, -oare, s. m. și
f. Lucrător specializat în silvicultură; inginer silvic; specialist în silvicultură. – Din
fr. sylviculteur.silvicultor (Dicționar de neologisme, 1986)SILVICULTÓR, -OÁRE s.m. și f. Specialist în silvicultură. [< fr.
sylviculteur].
silvicultor (Marele dicționar de neologisme, 2000)SILVICULTÓR, -OÁRE s. m. f. specialist în silvicultură. (< fr.
sylviculteur)
silvicultor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)silvicultór s. m.,
pl. silvicultórisilvicultor (Dicționaru limbii românești, 1939)* silvicultór m. (lat.
silva, pădure, și
cultor din
api-cultor). Care știe silvicultura.
silvicultor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)silvicultor m. cel ce se ocupă cu cultura pădurilor.
silvicultor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SILVICULTÓR, -OÁRE, silvicultori, -oare, s. m. și
f. Lucrător specializat în
silvicultură; inginer silvic; specialist în silvicultura. — Din
fr. sylviculteur.