silvestru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SILVÉSTRU, -Ă, silveștri, -stre, adj. (
Livr.)
1. Păduros; sălbatic.
2. Care este specific regiunilor sau locuitorilor din regiunile păduroase. – Din
lat. silvester, -tris.silvestru (Dicționar de neologisme, 1986)SILVÉSTRU, -Ă adj. (
Rar) De pădure. [< fr.
sylvestre, lat.
silvester].
silvestru (Marele dicționar de neologisme, 2000)SILVÉSTRU, -Ă adj. de pădure. (< fr.
sylvestre, lat.
silvester)
silvestru (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SILVESTRU, numele a doi papi și a doi antipapi. Mai important:
S. II (
Gerbert d’Aurillac) (999-1003), cel dintâi papă francez. Filozof și matematician, unul dintre marii învățați ai timpului.
silvestru (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SILVESTRU, Valentin (1924-1996,
n. București), publicist și critic român de teatru („Caligrafii pe cortină”). Schițe umoristice („Tufă de Veneția”). Memorialistică.
silvestru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)silvéstru (
livr.)
adj. m.,
pl. silvéștri; f. silvéstră, pl. silvéstresilvestru (Dicționaru limbii românești, 1939)*silvéstru, -ă adj. (lat.
silvester). Pădureț.
silvestru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Silvestru m. nume a doi papi din cari SILVESTRU II (
Gerbert) trece drept unul din marii învățați ai evului-mediu (999-1003). ║ (
Ieromonahul), egumen din Govora, a tradus din slavonește
Evanghelia învățătoare (1642).
silvestru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SILVÉSTRU, -Ă, silveștri, -stre, adj. (
Livr.)
1. Păduros; sălbatic.
2. Care este specific regiunilor sau locuitorilor din regiunile păduroase. —
Din lat. silvester, -tris.