silfidă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SILFÍDĂ, silfide, s. f. 1. (În mitologia popoarelor germanice) Duh aerian feminin, foarte ușor și agil, care, împreună cu silful, întruchipa elementul aerului. ♦
Fig. Femeie tânără, suplă, grațioasă.
2. (La
pl.) Familie de insecte coleoptere cu mirosul foarte dezvoltat, ale căror larve se hrănesc cu cadavre și care provoacă pagube în culturi
(Silphidae); (și la
sg.) insectă care face parte din această familie. – Din
fr. sylphide.