silhui - explicat in DEX

silhui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SILHÚI, -IE, silhui, -ie, adj. (Despre locuri) Acoperit cu sihle; p. ext. de nepătruns, neumblat, sălbatic. ♦ Fig. (Despre ființe) Cu mișcări dezordonate; zăpăcit, bezmetic, împrăștiat. – Silhă + suf. -ui.

silhui (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
silhuí², silhuiésc, vb. IV refl. (reg.) a se juca, a se alinta.

silhui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
silhúi adj. m., pl. silhúi; f. sg. și pl. silhúie

silhui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SILHÚI, -ÍE, silhui, -ie, adj. (Despre locuri) Acoperit cu sihle; p. ext. de nepătruns, neumblat, sălbatic. ♦ Fig. (Despre ființe) Cu mișcări dezordonate; zăpăcit, bezmetic, împrăștiat. — Silhă + suf. -ui.

silhuĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
silhúĭ, -úĭe adj. (d. silhă). Cjb. Codri, munțĭ silhuĭ, codri, munțĭ nepîngarițĭ de om, neumblațĭ. – Și sî-.