silfic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÍLFIC, -Ă, silfici, -ce, adj. (Rar) Care aparține silfilor, privitor la silfi, care seamănă cu silfii, ca de silfi. –
Silf +
suf. -ic.silfic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sílfic (rar)
adj. m.,
pl. sílfici; f. sílfică, pl. sílficesilfic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SÍLFIC, -Ă, silfici, -ce, adj. (Rar) Care aparține silfilor, privitor la silfi, care seamănă cu silfii, ca de silfi. —
Silf +
suf. -
ic.