silex - explicat in DEX

silex (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SÍLEX, (2) silexuri, s. n. 1. Rocă silicioasă foarte dură, de culoare cenușie, gălbuie sau brună. 2. Obiect, instrument făcut din silex (1), care datează din epoca de piatră. – Din fr. silex, lat. silex.

silex (Dicționar de neologisme, 1986)
SÍLEX s.n. 1. Rocă silicioasă, foarte dură; cremene. 2. Obiect de silex (1) datând din epoca de piatră. [Pl. -xuri. / < fr. silex, cf. lat. silex – piatră].

silex (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SÍLEX s. n. 1. rocă silicioasă foarte dură, din calcedonie și opal, de culori diferite; cremene. 2. obiect de silex (1) din epoca de piatră. (< fr., lat. silex)

silex (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
SÍLEX (‹ fr., lat.) s. n. Formație silicioasă foarte fin cristalizată sau amorfă, de formă lenticulară sau neregulată, cu dimensiuni centimetrice sau decimetrice, care ia naștere în rocile calcaroase. Este dur și are culoarea cenușie, gălbuie sau brună și spărtură concoidală. În Paleolitic a fost folosit pentru confecționarea uneltelor și armelor și mult timp pentru obținerea focului datorită scânteilor pe care le produce prin izbire cu un corp ascuțit. În prezent se folosește la prepararea emailului, faianței și ca abraziv. Fragmentele de s. sunt numite popular cremene.

silex (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sílex s. n., (obiecte) pl. sílexuri

silex (Dicționaru limbii românești, 1939)
*sílex n. și *sílice n. și f. (lat. silex, silicis, m. și f. Cp. cu borax). Cremene. Siliciu oxigenat (cŭarț, gres, nisip).

silex (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
silex n. cremene.

silex (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SÍLEX, (2) silexuri, s. n. 1. Rocă silicioasă foarte dură, de culoare cenușie, gălbuie sau brună. 2. Obiect, instrument făcut din silex (1), care datează din epoca de piatră. — Din fr. silex, lat. silex.