silepsă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SILÉPSĂ, silepse, s. f. Construcție sintactică în care cuvintele se acordă după asociații logice și nu după regulile gramaticale obișnuite;
p. ext. figură de stil în care se folosește o astfel de construcție sintactică și în care un cuvânt este luat atât în sensul propriu, cât și în cel figurat. – Din
fr. syllepse, lat.,
ngr. syllepsís.