sihăstri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIHĂSTRÍ, sihăstrésc, vb. IV.
1. Intranz. A duce viață de sihastru;
fig. a trăi izolat, retras, ca un sihastru.
2. Refl. și
intranz. A se face, a deveni sihastru;
fig. a se izola de societate. – Din
sihastru.