sihăstrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIHĂSTRÍE, sihăstrii, s. f. 1. Faptul de a trăi ca sihastru; stare, viață de sihastru;
fig. singurătate, pustietate.
2. Loc, schit unde trăiește un sihastru (
1). [
Var.:
săhăstríe, sehăstríe s. f.] – Din
sl. sihastirija.