siguritate(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SIGURITÁTE s. f. (Înv.) Siguranță (1, 2). – Sigur + suf. -itate.
siguritate(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) siguritáte (înv.) s. f., g.-d. art. siguritắții
siguritate(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SIGURITÁTE s. f. (înv.) Siguranță (1, 2). — Sigur + suf. -itate.