sihăstri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIHĂSTRÍ, sihăstrésc, vb. IV.
1. Intranz. A duce viață de sihastru;
fig. a trăi izolat, retras, ca un sihastru.
2. Refl. și
intranz. A se face, a deveni sihastru;
fig. a se izola de societate. – Din
sihastru.sihăstri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sihăstrí (a ~) vb.,
ind. prez. 1 sg și 3
pl. sihăstrésc, imperf. 3
sg. sihăstreá; conj. prez. 3
să sihăstreáscăsihăstri (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIHĂSTRÍ, sihăstresc, vb. IV.
1. Intranz. A duce viață de sihastru;
fig. a trăi izolat, retras, ca un sihastru.
2. Refl. și intranz: A se face, a deveni sihastru;
fig. a se izola de societate. — Din
sihastru.