sigil - explicat in DEX

sigil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SIGÍL s. n. v. sigiliu.

sigil (Dicționar de neologisme, 1986)
SIGIL- v. sigilo-.

sigil (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
sigíl (= sigiliu) s. n., pl sigílii

sigil (Dicționar de neologisme, 1986)
SIGÍL s.n. v. sigiliu.

sigil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*sigíl n., pl. e (lat. sigillum, dim. d. signum, semn). Peceată, bucată de metal orĭ de lemn în care-s săpate niște litere (o emblemă orĭ altceva) și care se aplică pe ceară (pe hîrtie orĭ pe tinichea) ca să lase urma acelor litere: sigilu statuluĭ. Urma sigiluluĭ saŭ ceara pe care s’a imprimat urma: a rupe sigilele. – Fals sigíliŭ. V. dangá, marcă, stampilă.

sigil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sigil n. pecete.

sigil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SIGÍL s. n. v. sigiliu.