sfoiegi(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SFOIEGÍ, pers. 3 sfoiegește, vb. IV. Refl. (Reg.) A mucezi. [Pr.: sfo-ie-] – Din sfoiag.
sfoiegi(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !sfoiegí(a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se sfoiegéște, imperf. 3 sg. se sfoiegeá; conj. prez. 3 să se sfoiegeáscă
sfoiegi(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SFOIEGÍ, pers. 3 sfoiegește, vb. IV. Refl. (Reg.) A mucezi. [Pr.: sfo-ie-] — Din sfoiag.