sfoiag (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SFOIÁG, (
1)
s. n., (
2)
sfoiegi, s. m. 1. S. n. (
Reg.) Mucegai.
2. S. m. Larvă a unei specii de gândac
(Tenebrio molitor), de culoare gălbuie sau cafenie, care se dezvoltă și trăiește în făina de grâu, degradând-o și făcând-o inutilizabilă. ♦ Un fel de vierme asemănător cu râma, care trăiește prin pivnițe și prin casele umede. – Din
bg. svojak.sfoiag (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)sfoiág (-iégi), s. m. –
1. Larvă a unei specii de gîndac (Terebrio molitor). –
2. (
Trans.) Mucegai. –
Var. (s)faiog, sfoiog. Origine îndoielnică. Pare să derive de la
foi „a mișuna”, cu
suf. -
og. S-a mai pus în legătură cu
sb. svud „miros de arsură” (Cihac, II, 341); cu
lat. folium, cu
suf. -
ac (Pascu,
Suf., 190); sau cu
bg. svojak „cumnat” (Candrea;
cf. Scriban). –
Der. sfo(i)gi, vb. refl. (
Olt., a se mucezi).
sfoiag (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sfoiág1 (larvă de gândac, vierme)
s. m.,
pl. sfoiégisfoiag (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sfoiág2 (mucegai) (
reg.)
s. n.sfoiag (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sfoiag m. (în Oltenia)
1. mucegaiu;
2. gândac de făină
(Tenebrio molitor). [Origină necunoscută].
sfoiag (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SFOIÁG, (
1)
s. n., (
2)
sfoiegi, s. m. 1. S. n. (
Reg.) Mucegai.
2. S. m. Larvă a unei specii de gândac (
Tenebria molitar), de culoare gălbuie sau cafenie, care se dezvoltă și trăiește în faina de grâu, degradând-o și făcând-o inutilizabilă. ♦ Vierme asemănător cu râma, care trăiește prin pivnițe și prin casele umede. — Din
bg. svojak.sfoĭag (Dicționaru limbii românești, 1939)sfoĭág n., pl. inuz.
urĭ (orig neșt.; bg.
svoĭak înseamnă „cumnat”. Cp. cu
sfaĭog).
Vest. Mucegaĭ:
case vechĭ de piatră cu gangurĭ întunecoase și scărĭ pe care vremea a semănat sfoĭag (ChN. 2, 70). — Și
sfoĭog (pl.
oage):
aceleașĭ sfoĭog de barbă (a Jidanuluĭ)
azvîrlit, peticit pe icĭ pe colo (CL. 1919, 3, 213).