sfor - explicat in DEX

sfor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SFOR¹ interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de cel care sforăie în timpul somnului. – Onomatopee.

sfor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SFOR² s. n. (Reg.) 1. Curent în mijlocul unei ape curgătoare; firul apei. 2. Loc de unde țâșnește din pământ apă, formând o mocirlă. – Din scr. svor.

sfor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sfor¹ interj.

sfor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sfor² (reg.) s. n.

sfor (Dicționaru limbii românești, 1939)
sfor n., pl. urĭ (sîrb. svor, a. î., rudă cu rom. iz-vor). Meh. Vc. Firu apeĭ (ArhO., 1928, 158). Sud. (VR. 1925, 7, 33). Curentu mijloculuĭ apeĭ. — În Tec. sforaș (pl. e), anafor. V. sfîrlează.

sfor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SFOR¹ interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de cel care sforăie în timpul somnului. — Onomatopee.

sfor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SFOR² s. n. (Reg.) 1. Curent în mijlocul unei ape curgătoare; firul apei. 2. Loc de unde țâșnește din pământ apă, formând o mocirlă. — Din sb. svor.