sfoiegit(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SFOIEGÍT, -Ă,sfoiegiți, -te, adj. (Reg.) Muced, umed; p. ext. îngălbenit, sfrijit.[Pr.: sfo-ie-] – V. sfoiegi.
sfoiegit(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) sfoiegit a. mucezit: dulcețuri sfoiegite.
sfoiegit(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SFOIEGÍT, -Ă,sfoiegiți, -te, adj. (Reg.) Muced, umed; p. ext. îngălbenit, sfrijit. [Pr.: sfo-ie-] — V. sfoiegi.