semnare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEMNÁRE, semnări, s. f. Acțiunea de
a (se) semna și rezultatul ei; semnat. –
V. semna.semnare (Dicționar de neologisme, 1986)SEMNÁRE s.f. Acțiunea de a semna și rezultatul ei; iscălire; semnat. [<
semna].
semnare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)semnáre s. f.,
g.-d. art. semnắrii; pl. semnắrisemnare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEMNÁRE, semnări, s. f. Acțiunea de
a (se) semna și rezultatul ei; semnat. —
V. semna.