semnatar - explicat in DEX

semnatar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SEMNATÁR, -Ă, semnatari, -e, s. m. și f. Persoană care semnează (în virtutea unei împuterniciri) un act, un tratat, o convenție, o scrisoare etc. – Din fr. signataire (după semna).

semnatar (Dicționar de neologisme, 1986)
SEMNATÁR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care semnează un tratat, o convenție etc. [Cf. fr. signataire, după semna].

semnatar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SEMNATÁR, -Ă adj., s. m. f. (cel) care semnează un act, un tratat etc. (după fr. signataire)

semnatar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
semnatár s. m., pl. semnatári

semnatar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*semnatár, -ă s. (fr. signataire, după rom. semn). Iscălitor, cel care a iscălit: semnatara unuĭ contract.

semnatar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SEMNATÁR, -Ă, semnatari, -e, s. m. și f. Persoană care semnează (în virtutea unei împuterniciri) un act, un tratat, o convenție, o scrisoare etc. — Din fr. signataire (după semna).