semnatar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEMNATÁR, -Ă, semnatari, -e, s. m. și
f. Persoană care semnează (în virtutea unei împuterniciri) un act, un tratat, o convenție, o scrisoare etc. – Din
fr. signataire (după
semna).