șelac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘÉLAC s. n. 1. Rășină naturală (de origine animală) sau produsă sintetic, folosită la prepararea unor lacuri, a cerii roșii etc.
2. Lac preparat din șelac (
1), folosit la lustruire, grunduire etc. [
Var.:
șérlac s. n.] – Din
germ. Schellack.