sel (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
sel, séluri, s.n. (reg.) 1. torent. 2. șanț prin care se scurge apa unui șuvoi.
sel (Dicționaru limbii românești, 1939)
sel n., pl. urĭ (turc. sel, d. ar. seil, torent). Dobr. Ial. Torent, șivoĭ. Șanț făcut ca să se scurgă apa.