șelac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘÉLAC s. n. 1. Rășină naturală (de origine animală) sau produsă sintetic, folosită la prepararea unor lacuri, a cerii roșii etc.
2. Lac preparat din șelac (
1), folosit la lustruire, grunduire etc. [
Var.:
șérlac s. n.] – Din
germ. Schellack.șelac (Dicționar de neologisme, 1986)ȘÉLAC s.n. Rășină naturală secretată de o insectă din regiunile tropicale și întrebuințată la prepararea unor lacuri, a cerii roșii etc. [Var.
șerlac s.n. / < germ.
Schellack].
șelac (Marele dicționar de neologisme, 2000)ȘÉLAC/ȘÉRLAC s. n. rășină naturală secretată de o insectă din regiunile tropicale, folosită la prepararea unor lacuri, a cerii roșii etc. (< germ.
Schellack)
șelac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șélac/șérlac s. n.șelac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘÉLAC s. n. 1. Rășină naturală (de origine animală) sau produsă sintetic, folosită la prepararea unor lacuri, a cerii roșii etc.
2. Lac preparat din șelac (
1), folosit la lustruire, grunduire etc. [
Var.:
șérlac s. n.] — Din
germ. Schellack.