seiz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEÍZ, seizi, s. m. (
Înv.) Rândaș, grăjdar (la curtea domnească). – Din
tc. seyis.seiz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)seíz s. m.,
pl. seíziseiz (Dicționaru limbii românești, 1939)seiz m., pl.
zĭ (turc. [d. ar.]
saĭis, pop.
reĭis, grăjdar. V.
saxana).
Vechĭ. Grăjdar, îngrijitor de caĭ.
seiz (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)seiz m. rândaș domnesc:
opt seizi duceau de frâu opt cai împodobiți BĂLC. [Turc. SEYIS].
seiz (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEÍZ, seizi, s. m. (
înv.) Rândaș, grăjdar (la Curtea domnească). — Din
tc. seyis.