sejur (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEJÚR, sejururi, s. n. Vacanță, concediu pe care cineva îl petrece (cu concursul unei organizații turistice) într-o stațiune, pe un itinerar turistic etc. – Din
fr. séjour.sejur (Dicționar de neologisme, 1986)SEJÚR s.n. Ședere, rămânere temporară într-o localitate, într-un loc. [< fr.
séjour].
sejur (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEJÚR s. n. ședere temporară într-o localitate, țară etc. (< fr.
séjour)
sejur (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sejúr s. n.,
pl. sejúrurisejur (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEJÚR, sejururi, s. n. Vacanță, concediu pe care cineva îl petrece într-o stațiune. — Din
fr. séjour.