secularizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SECULARIZÁRE, secularizări, s. f. Acțiunea de
a seculariza. –
V. seculariza.secularizare (Dicționar de neologisme, 1986)SECULARIZÁRE s.f. Acțiunea de a seculariza și rezultatul ei; laicizare. [<
seculariza].
secularizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)secularizáre s. f.,
g.-d. art. secularizắrii; pl. secularizắrisecularizare (Dicționaru limbii românești, 1939)*secularizáre f. Acțiunea de a seculariza. — Și -
ațiúne și -
áție.secularizare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)secularizare f. acțiunea de a seculariza:
secularizarea averilor mânăstirești sub Cuza-Vodă (1863), când s´au luat din mâinile călugărilor greci un foarte mare număr de moșii, ale căror venituri (dela un capital de vr´o 800 milioane) trecură în stăpânirea Statului.
secularizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SECULARIZÁRE, secularizări, s. f. Acțiunea de
a seculariza. —
V. seculariza.