seculariza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SECULARIZÁ, secularizéz, vb. I.
Tranz. A trece în patrimoniul statului (în schimbul unei despăgubiri) un bun aparținând bisericii sau mănăstirii. – Din
fr. séculariser.seculariza (Dicționar de neologisme, 1986)SECULARIZÁ vb. I. tr. A trece cu forme legale averile bisericești și mănăstirești în proprietatea statului; a reda vieții laice ceea ce aparține bisericii. [< fr.
séculariser].
seculariza (Marele dicționar de neologisme, 2000)SECULARIZÁ vb. tr. 1. a scoate din proprietatea sau competența bisericii bunuri, domenii de activitate sau valori culturale, trecându-le în patrimoniul statului. 2. a reda vieții laice persoane care au aparținut vieții ecleziastice. (< fr.
séculariser)
seculariza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)secularizá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
secularizeázăseculariza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SECULARIZÁ, secularizez, vb. I.
Tranz. A trece în patrimoniul statului (în schimbul unei despăgubiri) ceea ce aparține bisericii. — Din
fr. séculariser.secularizà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)secularizà v. a face secular sau laic.