secular - explicat in DEX

secular (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SECULÁR, -Ă, seculari, -e, adj. 1. Care durează mai multe secole, care are o vechime de unul sau de mai multe secole; p. ext. extrem de vechi, străvechi. 2. (Livr.) Laic. – Din fr. séculaire, lat. saecularis.

secular (Dicționar de neologisme, 1986)
SECULÁR, -Ă adj. Care durează, care există de secole; străvechi. [< lat. saecularis, cf. fr. séculaire].

secular (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SECULÁR, -Ă adj. 1. de secole; străvechi. 2. care are loc o dată la un secol. ♦ an ~ = an care încheie un secol. 3. (rar) laic. (< fr. séculaire, lat. saecularis)

secular (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
seculár adj. m., pl. seculári; f. seculáră, pl. seculáre

secular (Dicționaru limbii românești, 1939)
*seculár, -ă adj. (lat. secularis). 1. Care există de un secul saŭ de maĭ multe: pădurĭ seculare, drepturĭ seculare. 2. Care se face la un secul o dată: sărbărĭ seculare; 3. Laic, temporal, de lume, de mir: preut secular (nu călugăr). 4. Laic, temporal, civil: tribunal secular.

secular (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
secular a. 1. care se face în fiecare secol: serbare seculară; 2. ce are vârsta de un secol: stejar secular; 3. laic, temporal: jurisdicțiunea seculară; brațul secular, justiția ordinară, în opozițiune cu tribunalele ecleziastice.

secular (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SECULÁR, -Ă, seculari, -e, adj. 1. Care durează mai multe secole, care are o vechime de unul sau de mai multe secole; p. ext. extrem de vechi, străvechi. 2. Care are loc o dată la o sută de ani. 3. (Livr.) Laic. 4. (La catolici) De mir. — Din fr. séculaire, lat. saecularis.