scuturătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCUTURĂTÚRĂ, scuturături, s. f. Faptul de
a (se) scutura. 1. Mișcare bruscă și repetată; clătinare, zgâlțâire, zdruncinare.
2. Dereticare, curățenie.
3. Scuturatul pomilor (ca să cadă fructele). –
Scutura +
suf. -ătură.