scump (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCUMP, -Ă, scumpi, -e, adj. 1. (Despre lucruri) Care se vinde sau se cumpără la un preț ridicat; costisitor; (despre prețuri) mare, ridicat. ♦ (Despre oameni) Care cere prețuri mari.
2. (Despre lucruri) Valoros, prețios, de preț.
Daruri scumpe. 3. (Despre ființe) Foarte drag, iubit.
4. (
Înv. și
pop.) Zgârcit. ◊
Expr. (A fi) scump la vorbă = (a fi) tăcut.
A fi scump la râs = a râde rar, a fi posac.
A fi scump la vedere = a se arăta rar în societate, printre ceilalți oameni; a fi greu de găsit. ◊ (Substantivat)
Leneșul mai mult aleargă, scumpul mai mult păgubește. – Din
sl. skonpŭ.