scumpi - explicat in DEX

scumpi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCUMPÍ, scumpesc, vb. IV. 1. Tranz. A mări prețul unei mărfi, a vinde mai scump. ◊ Refl. pas. Se scumpise hârtia. ♦ Refl. (Despre oameni) A cere prețuri (mai) mari. 2. Refl. (Despre oameni) A se tocmi mult; a se calici, a se zgârci (când vinde sau cumpără ceva). – Din scump.

scumpi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
scumpi s. invar. apelativ folosit de îndrăgostiți.

scumpi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scumpí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scumpésc, imperf. 3 sg. scumpeá; conj. prez. 3 să scumpeáscă

scumpì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
scumpì v. a (se) face mai scump.

scumpi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCUMPÍ, scumpesc, vb. IV. 1. Tranz. A mări prețul unei mărfi, a vinde mai scump. ◊ Refl. pas. Se scumpise hârtia. ♦ Refl. (Despre oameni) A cere prețuri (mai) mari. 2. Refl. (Despre oameni) A se tocmi mult; a se calici, a se zgârci (când vinde sau cumpără ceva). — Din scump.