scumpire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SCUMPÍRE,scumpiri, s. f. Faptul de a (se) scumpi. – V. scumpi.
scumpire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) scumpíre s. f., g.-d. art. scumpírii; pl. scumpíri
scumpire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SCUMPÍRE,scumpiri, s. f. Faptul de a (se) scumpi. — V. scumpi.