scrobi - explicat in DEX

scrobi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCROBÍ, scrobésc, vb. IV. Tranz. A da rigiditate, asprime, luciu firelor, produselor textile sau rufelor prin scufundarea lor într-o suspensie de amidon în apă; a apreta. – Din bg. skrobja, scr. skrobiti.

scrobi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
scrobi, scrobesc v. r. 1. a se căuta, a se scotoci în buzunare / în portofel etc. 2. a-și vârî degetele în nas, între dinți etc. pentru a se curăța. 3. (d. femei) a face un avort (în special prin chiuretaj).

scrobi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scrobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scrobésc, imperf. 3 sg. scrobeá; conj. prez. 3 să scrobeáscă

scrobì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
scrobì v. a întări rufele cu scrobeală: a scrobi cămăși. [Serb. SKROBITI].

scrobi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCROBÍ, scrobesc, vb. IV. Tranz. A da rigiditate, asprime, luciu firelor, produselor textile sau rufelor prin scufundarea lor într-o suspensie de amidon în apă; a apreta. — Din bg. skrobja, sb. skrobiti.