scrobi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCROBÍ, scrobésc, vb. IV.
Tranz. A da rigiditate, asprime, luciu firelor, produselor textile sau rufelor prin scufundarea lor într-o suspensie de amidon în apă; a apreta. – Din
bg. skrobja, scr. skrobiti.scrobi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)scrobi, scrobesc v. r. 1. a se căuta, a se scotoci în buzunare / în portofel etc.
2. a-și vârî degetele în nas, între dinți etc. pentru a se curăța.
3. (
d. femei) a face un avort (
în special prin chiuretaj).
scrobi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scrobí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. scrobésc, imperf. 3
sg. scrobeá; conj. prez. 3
să scrobeáscăscrobì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scrobì v. a întări rufele cu scrobeală:
a scrobi cămăși. [Serb. SKROBITI].
scrobi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCROBÍ, scrobesc, vb. IV.
Tranz. A da rigiditate, asprime, luciu firelor, produselor textile sau rufelor prin scufundarea lor într-o suspensie de amidon în apă; a apreta. — Din
bg. skrobja, sb. skrobiti.