scrob (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCROB, scroburi, s. n. (
Reg.) Jumări de ouă. – Din
bg. skrob.scrob (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)scrob1, scroburi, s.n. (reg.)
1. jumări de ouă.
2. mâncare făcută din ouă bătute, fierte cu smântână sau cu miere.
3. mâncare asemănătoare cu terciul, făcută din făină fiartă.
4. (în sintagmă)
scrob de făină = făină muiată pentru pui.
5. aluat subțire din care se fac clătite sau scoverzi.
6. (la pl.) clătite.
7. aluat nedospit, frecat mărunt în palmă sau ras pe răzătoare, care se fierbe în supă în loc de tăiței; frecăței, răzălău, trahana.
8. mâncare uscată și întărită, care nu mai poate fi consumată.
9. tencuială.
scrob (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)scrob2 s.n. (reg.) amidon; scrobeală albă.
scrob (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)scrob3,
scroburi, s.n. și
scrobi, s.m.
1. (înv.) groapă făcută în pământ, în care se plantează arbori.
2. groapă în care se adună apă, formând o băltoacă; crov.
3. gaură formată în malul unei ape, în care se ascunde peștele și unde poate fi prins cu mâna.
scrob (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)scrob (-buri), s. n. –
1. Terci, păsat. –
2. (
Mold.) Ouă bătute. –
3. (
Olt.) Crustă de gheață formată deasupra zăpezii. –
Var. Olt. (3)
scrociob. Sb.,
slov.
skrob „amidon” și „terci” (Miklosich,
Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 334; Conev 67). –
Der. scrobi, vb. (a apreta), din
sb.,
slov.
skrobiti, bg. skrobĕvam, cf. rus. skorbitĭ; scrobeală, s. f. (amidon;
Arg., spermă), cu
suf. -
eală, cf. rus. skorbilo; scrobos, adj. (gros, tare, aspru);
scroboși, s. m. pl. (
Olt., încălțămînte de piele). Din
rom. trebuie să provină
bg. skrobela „scrobeală”.
scrob (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scrob (
reg.)
s. n., (porții)
pl. scróburiscrob (Dicționaru limbii românești, 1939)scrob n. pl. inuz.
urĭ (sîrb.
skrob, škrob, scrobeală. V.
scrobeală).
Mold. Jumărĭ, pancoș, oŭă prăjite, omletă.
Munt. (Arg.).
Mold. Gheată formată deasupra zăpeziĭ (VR. 1908, 12, 327).
Ban. Făĭnă saŭ tărîtă cu apă.
scrob (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scrob n. Mold. jumări. [Serb. SKROB, scrobeală].
scrob (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCROB, scroburi, s. n. (
Reg.) Jumări de ouă. — Din
bg. skrob.